Notiuni de refractie


Modificările pe care mediile şi suprafeţele refringente ale ochiului (privit ca un sistem optic, alcătuit din mai multe lentile convergente) le imprimă unei raze de lumină constituie starea de refracţie oculară. Unitatea de măsură a convergenţei sistemului optic este dioptria.
Globul ocular este un mediu cu o refringenţă totală de 65 dioptrii.
Mediile refringente sunt:
•Corneea: 45 dioptrii
•Umorul apos
•Cristalinul: 20 dioptrii
•Corpul vitros

Datorită acomodaţiei, ochiul poate vedea clar şi la distanţă şi de aproape. În procesul acomodaţiei intervine cristalinul, singurul constituent al ochiului care îşi poate modifica puterea de refracţie în funcţie de obiectul privit.
Refracţia normală = Emetropie
– când focarul principal al razelor ce vin de la infinit se formează pe retină, dând naştere unei imagini clare, reale.
Refracţia anormală = Viciu de refracţie = Ametropie

1. Ametropii sferice
Hipermetropia – când focarul principal al razelor ce vin de la infinit este situat în spatele retinei. Se corectează cu lentile, convergente, convexe ( + )
Miopia – când focarul principal al razelor ce vin de la infinit este situat înaintea retinei. Se corectează cu lentile divergente, concave ( – )
2. Ametropii asferice = Astigmatism
– nu există aceeaşi refracţie în toate meridianele dioptrului ocular.
– razele luminoase paralele nu se unesc într-un punct sau focar, ci în linii focale
Astigmatismul poate fi miopic, hipermetropic sau mixt şi se corectează cu lentile cilindrice negative sau pozitive.

Leave a Reply