Tulburari ale acomodatiei si convergentei


Tulburări fiziologice ale acomodaţiei. Presbiopia

 

Presbiopia (presbitismul) este o tulburare de refracţie fiziologică datorată alterării progresive a acomodaţiei, care apare în jurul vârstei de 40-45 de ani. Este rezultatul îmbătrânirii normale a cristalinului, care îşi pierde lent elasticitatea şi implicit puterea acomodativă.

Simptome: Se manifestă prin vedere neclară la „aproape” (la distanţa de 33 cm), accentuată de o iluminare slabă. Se poate asocia cu oboseală oculară la citit, cefalee, lăcrimare excesivă şi hiperemie conjunctivală („înroşirea ochilor”). Pentru exemplificare, la 50 de ani pacientul trebuie să îndepărteze cardul de citit (testare) la 40 cm pentru a vedea clar.

Corecţia cu ochelari: În presbitism prescrierea ochelarilor se face în funcţie de distanţa la care citeşte şi la care lucrează pacientul. Se prescriu lentilele cu plus cu valorile cele mai mici care fac vizibile si cele mai mici litere de pe cardul de citit. Se pot prescrie şi ochelari bifocali sau multifocali.

Corecţia chirurgicală: Noile tendinţe din chirurgia refractivă caută găsirea unor soluţii pentru corectarea presbiopiei. Aceasta se poate realiza prin intermediul laserului cu excimeri sau prin keratoplastia conductivă (în cercetare).

 

Tulburări patologice ale acomodaţiei

 

Insuficienţa acomodativă

Insuficienţa acomodativă este inabilitatea constantă de a produce necesarul de acomodaţie corespunzător pentru vârsta şi starea refractivă a pacientului.

Cauze: medicamente parasimpatolitice, antihipertensive, tranchilizante, contraceptive orale, febră, viroze, traumatisme, carenţe vitaminice. Dacă afecţiunea afectează un singur ochi, cauzele pot fi: ciclite, glaucom sau traume oculare.

Simptomele sunt: vedere neclară la citit, vedere normală la distanţă şi oboseală oculară.

Tratament: cel mai important este să se trateze cauza. Se poate prescrie temporar sau permanent o lentilă cu plus.

 

Astenopia acomodativă

Astenopia acomodativă este caracterizată prin lipsa menţinerii acomodaţiei  constante, corespunzătoare vârstei şi stării refractive a pacientului.

Cauze: slăbire generală, oboseală, tulburări de refracţie necorectate, distanţa de lucru mică, computerul, medicamente.

Simptome: vederea la citit devine treptat neclară, după un timp, iar vederea la distanţă este normală.

Tratamentul: se bazează pe odihnă, vitamine, corectarea viciilor de refracţie, lentile cu plus (temporar).

 

Inerţia acomodativă

Inerţia acomodativă reprezintă inabilitatea de a adapta acomodaţia la schimbarea distanţei faţă de obiectul privit. De exemplu, dacă pacientul citeşte şi apoi priveşte brusc la distanţă el va vedea neclar.

Simptome: pacientul, de obicei are peste 30 de ani, are iniţial vederea de aproape neclară, apoi vederea se clarifică şi devine neclară atunci când priveşte brusc la distanţă. Acest fenomen este intermitent şi nu modifică parcursul acomodaţiei.

Tratamentul: se bazează pe odihnă şi vitamine.

 

Paralizia acomodativă

Paralizia acomodativă apare datorită paraliziei muşchiului ciliar (muşchiul prin intermediul căruia se produce acomodaţia).

Cauze: congenitală (din naştere), traumatisme, medicamente (antispastice, atropină, scopolamină, antiparkinsoniene), toxică (difterie, botulism, tetanos, ciuperci), infecţioase (meningită, TBC, sifilis), tumorală, diabet.

Tratament: tratarea cauzei. Se prescriu şi ochelari cu lentile de +4 dioptrii.

 

Spasmul acomodativ

Spasmul acomodativ este produs de o contracţie a muşchiului ciliar, determinând o acomodare permanentă atât pentru aproape cât şi la distanţă.

Simptome: vederea la distanţă este fluctuantă, neclară, iar la citit se produce o senzaţie de jenă oculară, oboseală şi dureri de cap. Apare mai ales la adolescenţi care au avut perioade prelungite de lucru la distanţă mică sau la microscop. Este însoţit de mioză şi exces de convergenţă.

Cauze: viciile de refracţie necorectate, stres, nevroză, oboseală, citit la lumină slabă, medicamente (pilocarpină, acetilcolină), intoxicaţii medicamentoase (morfină, digitala).

Tratament: corectarea tulburărilor de refracţie, condiţii de iluminare bune, odihnă, evitarea stresului.

 

Tulburări ale convergenţei

Insuficienţa de convergenţă

Insuficienţa de convergenţă reprezintă un dezechilibru în menţinerea convergenţei binoculare.  Pacientul vede în ceaţă la modificarea focusului de la distanţă la aproape şi prezintă jenă oculară, cefalee, oboseală, somnolenţă, vedere dublă (diplopie) intermitentă şi vedere neclară la citit. Tratamentul presupune iluminare bună şi relaxare după perioadele de lucru aproape. Trebuie corectate şi tulburările de refracţie asociate.

 

Paralizia convergenţei

Paralizia convergenţei, sau lipsa convergenţei, apare în urma traumatismelor cranio-cerebrale, encefalitei, atacurilor cerebrale, sclerozei multiple, difteriei. Se caracterizează prin vedere dublă doar pentru aproape. Tratamentul vizează cauza şi ocluzia (tratament ortopic).

 

Spasmul de convergenţă

Spasmul de convergenţă se asociază frecvent cu spasmul acomodativ (vezi mai sus).

 

Leave a Reply