Hipermetropia


Hipermetropia este un viciu de refracţie (ametropie) sferic, în care focarul razelor venite de la infinit (adică de la mai mult de 6 metri) se formează în spatele retinei. Razele emergente formează pe retină o imagine nepunctiformă, un cerc de difuziune. Imaginea poate fi adusă pe retină numai printr-un efort acomodativ. Hipermetropul în stare de repaus acomodativ nu vede bine nici aproape,nici la distanţă. Pentru a vedea clar, el foloseşte acomodaţia.

 

Hipermetropia poate fi clasificată astfel:

• Hipermetropie axială: este cea mai frecventă şi constă în axul antero-posterior al ochiului mai scurt decât normal. Poate fi constituţională sau patologică (tumori intraoculare, edem macular etc.)

• Hipermetropia de indice: indicele de refracţie al cristalinului este mai scăzut – exemplu: în afakie sau în diabetul zaharat.

• Hipermetropia de curbură: curbura suprafeţelor refringente este mai redusă – exemple: corneea plană şi microcorneea.

 

După gradul ei, hipermetropia poate fi din punct de vedere clinic:

Your ads will be inserted here by

Easy Plugin for AdSense.

Please go to the plugin admin page to
Paste your ad code OR
Suppress this ad slot.

• Mică, cea mai frecventă, până la +3 D.

• Medie, între +3 şi +6 D

• Mare, peste +6 D.

 

După raportul cu acomodaţia, hipermetropia este:

• Manifestă, care nu poate fi compensată de acomodaţie. Aceasta este prezentă la adulţi şi bătrâni, deoarece cristalinul îşi pierde puterea acomodativă (apare presbiopia).

• Latentă – compensată de acomodaţie. Ea este prezentă la copii şi tineri. Există un paralelism fiziologic între acomodaţie şi convergenţă. Hipermetropul, folosind în exces acomodaţia, foloseşte în exces şi convergenta; de aceea, la hipermetrop se poate produce strabism convergent însoţit sau  nu de ambliopie funcţională.  Strabismul şi ambliopia trebuie tratate prompt, la 3-7ani, altfel copilul nu va dezvolta vederea binoculară şi va rămâne ambliop tot restul vieţii.

Simptome: Hipermetropiile în care amplitudinea acomodativă compensează hipermetropia totală, sunt asimptomatice. Efortul acomodativ permanent poate duce cu timpul la astenopie acomodativă sau spasm acomodativ mai ales după activitate prelungită la distanţă mică de fixare. Astenopia acomodativă se manifestă prin oboseală oculară, jenă oculară, cefalee, somnolenţă şi după un  timp vederea la aproape devine neclară. Asocierea hipermetropie-ambliopie este frecventă mai ales în cazul hipermetropiilor mari, anizometropiilor sau strabismelor acomodative nerefractive.

 Tratament: Corecţia hipermetropiei se face în funcţie de numărul de dioptrii şi de vârsta pacientului: corecţia optică (cu lentile aeriene sau lentile de contact) şi corecţia chirurgicală. Corecţia optică presupune lentile sferice, convexe, convergente (+),  pentru aproape şi pentru distanţă, prescriindu-se lentila cea mai puternică cu care pacientul vede bine, pentru a reduce efortul acomodativ. Această corecţie este foarte importantă în primii 4 ani de viaţă pentru a preveni tulburarile echilibrului oculomotor şi consecinţele lor. Corecţia chirurgicală a hipermetropiei se poate realiza cu ajutorul laserului cu excimeri sau a implantelor refractive (IOL phakic). Tehnica LASIK (laser in situ keratomileusis) este indicată în hipermetropii de până la +3.50D. Hipermetropiile mai mari de această valoare dar mai mici de +5D beneficiază fie de tehnica LASEK (laser epithelial in situ keratomileusis), fie de implante refractive (Artizan, Vivarte), alegerea făcându-se după ce s-a determinat grosimea corneei. Hipermetropiile de peste +5D se corectează doar cu ajutorul implantelor refractive.

Leave a Reply