Miopia


Miopia este viciul de refracţie în care razele ce vin de la infinit (adică de la mai mult de 6m) formează focarul optic înaintea retinei, realizând pe retină o imagine neclară. Acest fenomen reflectă un dezechilibrul dintre puterea dioptrică şi lungimea axială a globului ocular.

Miopia poate fi prezentă în mod excepţional încă de la naştere, sau poate apărea în cursul vieţii şi avea caracter progresiv, fiind uneori însoţită de complicaţii grave, cu alterarea membranelor oculare.

Miopia se poate clasifica în:

• Miopie axială – axul ocular antero-posterior este mai lung decât normal.

• Miopie de indice refractiv – indicele de refracţie al cristalinului este crescut; apare în cataracta nucleară sau la debutul cataractei subcapsulare, anterioară sau posterioară. Poate fi datorată de unele afecţiuni cum ar fi diabetul zaharat, în timpul perioadelor de hiperglicemie. Există şi miopie tranzitorie în gripă, sarcină, diuretice, diaree şi în tratamentul cu agenţi care produc mioză. Acest tip de miopie poate fi indus şi prin spasme acomodative. Pseudomiopia se poate manifesta în uveite intermediare, encefalită sau sifilis terţiar.

• Miopie de curbură – prin mărirea curburii corneei, în afecţiuni corneene cum ar fi keratoconul şi keratoglobul.

 

Din punct de vedere clinic, miopia este:

• Mică – pana la -3D;

• Medie – între -3 şi -6D;

Your ads will be inserted here by

Easy Plugin for AdSense.

Please go to the plugin admin page to
Paste your ad code OR
Suppress this ad slot.

• Forte – peste -6D;

• Fortissima – peste -10D.

 

După tipul de evoluţie, miopia este:

• Miopie benignă (miopia simplă) – apare în jurul vârstei de 6-7 ani, se dezvoltă în perioada scolarităţii, având o evoluţie progresivă până în jurul vârstei de 20 de ani când devine staţionară. Ea nu depaseste 6-7dsi nu este însoţită de complicaţii oculare. Are un caracter slab evolutiv,  poate fi ereditară sau dobândită în condiţii de lucru necorespunzătoare (iluminare slabă, poziţie vicioasa a capului şi a corpului, munci migăloase excesiv de aproape).

• Miopie malignă (miopia degenerativă)  – evoluează printr-o creştere progresivă a lungimii axiale, însoţită de leziuni la nivelul retinei, coroidei şi sclerei. Miopia avansează tot timpul vieţii până la valori de –20, chiar -40D.

Simptomatologie: Principalul simptom al ochiului miop este vederea neclară la distanţă. Pentru a vedea clar, miopul îngustează fanta palpebrală (strânge din ochi). Pentru a vedea clar, miopul trebuie să apropie lucrurile de ochi, efortul acomodativ este mult mai mic decât la emetropi. Datorită efortului acomodativ mai mic convergenţa este uneori insuficientă şi atunci poate apărea cefaleea. Miopul are astenopie musculară, care constă în slăbirea convergenţei, care produce o deviaţie în  afară a unui ochi, cu instalarea unui strabism divergent  şi dispariţia vederii binoculare.

Noaptea, datorită predominanţei luminii violet şi albastre miopia este mai mare cu –0.50 –1D, fenomen numit miopie nocturnă. Presbiopia apare mai târziu la persoanele cu miopie, iar cei cu valori de –3D vor putea citi fără ochelari indiferent de vârstă. Examenul obiectiv evidenţiază la unii miopi un diametru pupilar mai mare, responsabil de efectele optice pe timp de noapte produse de creşterea aberaţiilor de sfericitate şi de ordin superior (halouri în jurul surselor luminoase).

 

Tratament: Corecţia miopiei simple poate fi optică (cu lentile de ochelari sau lentile de contact), chirurgicală şi medicamentoasă. Corecţia optică a miopiei se face cu lentile sferice divergente, concave(-), prescriindu-se cea mai mică lentilă divergentă (-) cu care se obţine maximul de acuitate vizuală, pentru a nu transforma ochiul miop într-unul hipermetrop. La copii şi tineri se prescriu aceleaşi lentile atât pentru aproape cât şi pentru distanţă. La adulţii cu miopii mari se preferă corecţia parţială, astfel: pentru distanţă se prescrie corecţie totală, iar pentru aproape  se prescrie o lentilă mai slabă, lăsând 3 dioptrii necorectate. Copiilor miopi li se va impune o ţinută corectă în bănci, iluminare corectă şi, pe cât posibil, limitarea eforturilor oculare. Corecţia miopiei cu lentile de contact elimină micşorarea imaginilor, a efectului prismatic şi a aberaţiilor de sfericitate. Corecţia chirurgicala a miopiei se face cu ajutorul laserului cu excimeri sau a implantelor refractive. Laserul cu excimeri permite tratamentul miopiilor prin 2 metode: LASIK – laser in situ keratomileusis – este indicat pacienţilor după 18 ani, cu valori dioptrice până la -7D; LASEK – laser epithelial in situ  keratomileusis – este indicat pacienţilor peste 18 ani, cu valori dioptrice mai mici de -11D, sau cu valori dioptrice mai mici de -7D, daca corneea este mai subţire de 530 microni (tehnica LASEK tinde sa înlocuiască tehnica LASIK, deoarece complicaţiile sunt mai reduse. Implantele refractive (de cameră anterioară sau posterioară) pot fi folosite pentru tratamentul chirurgical al miopiilor mai mari de -11D sau al miopiilor mai mici, dacă grosimea corneei este sub 460 microni. Tratamentul medicamentos: Pirenzepina este un medicament aflat în studii clinice care reduce cu 50% progresia miopiei la copiii miopi cu vârste cuprinse între 8 şi 12 ani. Difrarel, Doxium, Difebion, Tanakan, Heligal şi vitamine A, B, D, E sunt medicamente  prescrise în cazul existenţei patologiei corioretiniene induse de miopia  degenerativă. Este necesar tratamentul afecţiunilor oculare asociate – decolare de retina, glaucom. Tratamentul cu miotice în glaucom este contraindicat datorită scăderii acuităţii vizuale şi a riscului de a induce rupturi retiniene periferice şi dezlipire de retină.

Leave a Reply