Uveita – generalitati


Uveita reprezintă afecţiunea inflamatorie a uveei.  Ea este una din principalele cauze de orbire.

Uveea reuneşte trei dintre componentele ochiului: irisul, corpul ciliar şi coroida. Iridociclita este o formă de uveită anterioară. Particularităţile ei sunt: este o structură localizată sub scleră, pe care o tapetează pe interior, bogată în pigment melanic şi foarte bine vascularizată. Din acest motiv este considerată membrana nutritivă a ochiului, fiind principala sursă vasculară a ochiului.

Din punct de vedere anatomic şi funcţional, uveea se împarte în:

  • Uvee anterioară, formată din iris şi corp ciliar, care au vascularizaţie comună şi din această cauză sunt afectate concomitent în caz de inflamaţie (uveita anterioară = iridociclită)
  • Uvee posterioară, coroida cu vascularizaţie proprie, a cărei inflamaţie este denumită uveită posterioară.

Uveitele se pot clasifica după o serie de criterii. Astfel, ele pot fi anterioare (40-70%), intermediare (7-15%), posterioare (15-22%) sau totale; pot fi exogene sau endogene (în funcţie de sursa patogenului, proprie organismului sau din afara acestuia); granulomatoase sau negranulomatoase; purulente sau nepurulente (în funcţie de manifestarea clinică); acută, subacută sau cronică din punctul de vedere al evoluţiei.

 

Etiologia uveitelor este dificil de determinat. Cauzele uveitelor anterioare pot fi:

  • Microbiene: streptococ, stafilococ, bacilul tuberculos
  • Virotice: herpes, zona zoster
  • Bacteriene atipice: rockettsii
  • Parazitare: toxoplasma
  • Micotice: candida.

Your ads will be inserted here by

Easy Plugin for AdSense.

Please go to the plugin admin page to
Paste your ad code OR
Suppress this ad slot.

Există anumite boli sau stări ale organismului care sunt predispozante: diabet, boli de colagen, guta, imunosupresia etc. Agentul patogen poate acţiona direct, prin localizarea acestuia în ochi, sau indirect, prin mecanism alergic.

Printre cauzele non-infecţioase ale uveitelor anterioare se numără: sarcoidoza, spondilita, sindromul Reiter, artrita reumatoidă juvenilă, psoriazis, afecţiuni traumatice, sindrom Fuchs, medicamente, induse de cristalin, boala Behcet etc.

Uveitele intermediare (Parsplanitele) pot fi determinate de scleroza multiplă, TBC, sifilis, sarcoidoză sau pot fi idiopatice (cauza nu a fost găsită). Uveitele posterioare se subîmpart şi ele în vitrite, retinite şi coroidite, printre cauzele lor se numără: TBC, toxoplasma, toxocara, endoftalmite, limfoame, sifilis, Whipple etc. Uveitele totale sunt datorate: oftalmiei simpatice, bolii Behcet, sarcoidozei, endoftalmitei, bolii Lyme etc.

În găsirea cauzelor uveitelor un rol important îl joacă şi sexul, vârsta, rasa pacientului, severitatea şi forma clinică a bolii; aceştia sunt factori cu potenţial modulator: de exemplu, iridociclitele acute sunt mai frecvente la bărbaţi, în timp ce formele cronice sunt mai frecvente la femei. De asemenea, trebuie investigate alte afecţiuni ale pacientului sau alţi factori asociaţi (traumatisme, condiţii de viaţă, călătorii în ţări cu risc infecţios deosebit etc).

 

Diagnostic: examinările de laborator ocupă un loc esenţial şi sunt orientate în funcţie de vârsta pacientului. Se fac teste de inflamaţie şi de imunologie, examenul umorii apoase şi radiografii. În unele cazuri particulare se fac şi teste anatomopatologice, după prelevarea unor biopsii sau explorări funcţionale oculare: angiografie cu fluoresceină şi determinarea câmpului vizual.

Simptomele şi tratamentul vor fi abordate în articolele despre fiecare tip de uveita.

Leave a Reply