Dacriocistita


Dacriocistita – reprezintă afecţiunea inflamatorie de la nivelul căilor lacrimale. Poate fi congenitală (prezentă din naştere), acută sau cronică.

Dacriocistita congenitală – se datorează imperforării canalului lacrimo-nazal, care rămâne înfundat şi nu permite scurgerea normală a lacrimilor. Simptomele sunt reprezentate de lăcrimare în exces, conjunctivite repetate şi rezistente la tratament, care apar la câteva zile de la naştere. Canalul se poate dezobstrua de la sine (în jumătate din cazuri). Dacă acest lucru nu se întâmplă, vorbim despre o dacriocistită congenitală uni- sau bilaterală. Cu timpul, la compresiunea pe sacul lacrimal se exteriorizează o secreţie mucopurulentă, şi apare dacriocistita congenitală purulentă. Diagnosticul se pune prin introducerea unui colorant în punctul lacrimal inferior şi urmărirea dacă acesta ajunge sau nu la nivelul cavităţii nazale. Tratamentul constă în îndepărtarea obstacolului de la nivelul căilor lacrimale: prin presiune asupra sacului lacrimal sau prin spălături ale căilor lacrimale. Dacă acestea nu dau rezultat, se aplică o sondă Bowmann sau chiar tub de silicon.

Dacriocistita acută – inflamaţia acută a sacului lacrimal, care debutează brusc şi cel mai frecvent pe fondul unei dacriocistite cronice. Simptomele sunt: tumefacţie inflamatorie acută localizată în unghiul intern al ochiului, dureroasă, sacul lacrimal în tensiune. La câteva zile de la debut, inflamaţia se extinde si la pielea din jur, proces numit peridacriocistită, care se manifestă prin dureri violente şi adenopatii (ganglioni limfatici măriţi), iar starea generală se alterează (febră, frisoane, dureri de cap). Dacriopericistita acută evoluează ca un abces: se deschide la suprafaţa pielii şi persistă ca o fistulă. Examenul bacteriologic din secreţie evidenţiază prezenţa streptococului sau a stafilococului. Printre complicaţiile acestei afecţiuni se numără abcesul sau flegmonul orbitei şi erizipelul. Tratamentul presupune administrarea de antibiotice pe cale generală. Colecţia purulentă trebuie incizată şi drenată. După vindecarea puseului inflamator, se practică intervenţia chirurgicală, şi anume dacriocistorinostomie (dezobstruarea canalului lacrimal)sau, în caz de contraindicaţie, excizia sacului lacrimal.

Dacriocistita cronică – este caracterizată de strâmtorarea căilor lacrimale idiopatic (fără o cauză dovedită) sau în urma unor procese inflamatorii sau traumatisme la acest nivel; este mai frecventă la persoanele în vârstă şi la femei (deoarece canalul lacrimo-nazal este mai strâmt). Obstrucţia canalului determină stagnarea secreţiilor deasupra acelui nivel şi predispune la apariţia infecţiilor. Printre simptome se numără: debutează cu lăcrimare cronică, accentuată la frig, vânt, lumină intensă, urmată la un interval de timp (luni sau ani) de acumularea unei secreţii purulente în partea internă a ochiului, care este mai roşu. În timp, sacul lacrimal creşte în volum şi se poate palpa, fără să prezinte fenomene inflamatorii. Se poate complica cu conjunctivită, dacriocistită acută sau ulcer cornean. Tratamentul este chirurgical şi constă în restabilirea permeabilităţii canalului lacrimal.

Leave a Reply