Conjunctivita


Conjunctivita – este una dintre cele mai frecvente boli ale ochiului şi cea mai frecventă afecţiune a conjunctivei. Conjunctiva este membrana care înveleşte ochiul şi care are rol de protecţie şi de secreţie a unor substanţe lubrifiante pentru formarea filmului lacrimal. Conjunctivita reprezintă o inflamaţie a conjunctivei, care poate fi de natură infecţioasă (cel mai frecvent), fizică, alergică sau chimică. Cel mai adesea este vorba de conjunctivite virale (cu secreţii minime) sau bacteriene (cu secreţii abundente), asociate sau nu cu alte infecţii din organism. Astfel, în timpul unei răceli, conjunctiva se poate înroşi şi inflama, având secreţii lipicioase, precum membranele mucoase de la nivelul nasului şi gâtului. Conjunctivita este asociată frecvent cu banalele răceli, dar poate apărea şi independent, nelegată de simptomele de la nivelul aparatului respirator.

Conjunctivitele sunt clasificate în funcţie de multiple criterii. În funcţie de simptomele pacientului, dacă sunt prezente lăcrimarea şi intoleranţa la lumină (fotofobia), poate fi vorba de o implicare a corneei în procesul inflamator; dacă predomină pruritul, de o conjunctivită alergică. În funcţie de aspectul secreţiilor, acestea pot fi conjunctivite catarale (acute, subacute sau cronice – secreţii clare), cu secreţii purulente (gonococice / negonococice), mucoase (conjunctivita de primăvară) şi mucopurulente (date de Chlamidii).

Etiologie: infecţii bacteriene (stafilococ, streptococ, hemophilus, gonococ, mai rar: tuberculoză, sifilis); infecţii cu chlamidia (a adultului, a nounăscutului, conjunctivita de piscină, trahomul);  infecţii virale / fungice / parazitare; reacţii alergice; multifactoriale(conjunctivita lemnoasă, pemfigus, conjunctivita rozacee etc).

 

CONJUNCTIVITA ACUTĂ

 

  • Simptome: după o incubaţie de 2-3 zile, debutează de obicei unilateral, cu senzaţie de corp străin în ochi, dureri, înţepături, arsuri, mâncărimi şi, uneori, sensibilitate la lumină sau lăcrimare când este afectată şi corneea. Ochii se înroşesc şi adesea apare o secreţie lipicioasă, purulentă, mai ales dimineaţa la trezire. Cel de-al doilea ochi este afectat la 24-48 de ore după debut. La examinare se constată hiperemie conjunctivală („ochi roşii”), uneori chemozis şi edem palpebral („ochi tumefiaţi”), secreţii şi uneori adenopatii. Boala evoluează timp de 1-2 săptămâni spre vindecare sau se poate croniciza.
  • Diagnostic: se bazează pe simptomatologie, examen clinic şi probele de laborator recoltate din secreţii, pentru identificarea germenilor implicaţi.
  • Complicaţii: apar rar şi sunt reprezentate de blefarite (inflamaţii ale pleoapelor), infiltrate şi ulcere ale corneei.
  • Tratament. Dacă infecţia este de natură virală, simptomele dispar de la sine în câteva zile, fără a fi nevoie de tratament, doar prin spălarea ochilor cu apă călduţă. Dacă simptomele persistă sau secreţiile sunt abundente, infecţia poate fi de natură bacteriană, caz în care se începe tratamentul cu soluţii antibiotice sub formă de picături sau unguente (ex: netilmicină, cloramfenicol), spălături cu soluţii antiseptice. În cazurile de recurenţă a bolii, este suspectat un focar infecţios bacterian la nivelul marginii pleoapei. În acest caz este importantă spălarea şi curăţarea pleoapelor în mod regulat (prin masaj sau ştergere uşoară) cu un şerveţel curat sau un tampon de vată şi apă călduţă. În multe cazuri poate fi vorba de o formă de alergie cu manifestări la nivelul conjunctivei, dificil de diagnosticat. Dacă nu sunt prezente şi alte simptome alergice, determinarea altor factori declanşatori este aproape imposibilă. Dacă unul dintre principalele simptome este mâncărimea, iar aspectul conjunctivei sugerează hipersensibilitate, se pot recomanda picăturile oculare antialergice.

Leave a Reply