Glaucomul congenital


Glaucoamele congenitale – reprezintă categorie aparte de glaucom, ce se caracterizează printr-o structură anormală din naştere a sistemului de drenaj al umorului apos. Aproape 60% dintre ele sunt descoperite în primele 6 luni de viaţă şi 80% în primul an de la naştere. Ele sunt fie transmise genetic, fie apar spontan.

Glaucomul congenital este o boală foarte gravă, având consecinţe foarte grave şi rapide dacă nu se descoperă şi nu se intervine chirurgical din vreme, ajungându-se repede la orbire. Este relativ uşor de diagnosticat boala, însă tratamentul nu este facil.

Anomalia de drenaj a umorului apos constă în obstrucţia canalului de scurgere (canalul Schlem), cu care unii nou-născuţi se nasc, iar lichidul se acumulează în exces în ochi, crescând astfel şi presiunea din interiorul globului ocular. Datorită acesteia şi laxităţii ţesuturilor copiilor mici, ochii cresc mult în dimensiune, iar tensiunea din ochiului, prin mecanismul fizic de apăsare, distruge fibrele nervului optic, ducând astfel la pierderea definitivă a vederii (neuronii nu se regenerează!). Atrofia optică din glaucom nu se poate recupera cu nici un procedeu medical sau chirurgical, ea este ireversibilă.

 

Se clasifică în glaucoame primitive şi si secundare, cu unghi deschis sau închis, însoţite sau nu de alte afecţiuni oculare sau sistemice şi pot fi încadrate în diferite sindroame.

Diagnostic: Semnele sugestive de boală sunt fotofobia, hiperlăcrimarea şi blefarospasmul. La examinare, medicul oftalmolog găseşte modificări ale corneei (edem cornean – deja în stadiu avansat), irisului şi cristalinului, iar fundul de ochi relevă o excavaţie asemănătoarea cu cea a adultului. Alte examinări şi investigaţii care se practică la copii sunt: gonioscopia (se vizualizează irisul implantat înaintea trabeculului, blocându-l), măsurarea tensiunii intraoculare, măsurarea diametrelor corneei şi ecografia. O caracteristică importantă o reprezintă buftalmia (stare avansată a glaucomului congenital) în care ochii sunt mari (uneori foarte frumoşi), cu corneea care ocupă aproape toată suprafaţa anterioară a ochilor, globul ocular este deformat şi cu alte structuri ale ochiului suprasolicitate, iar funcţia vizuală este de obicei pierdută.

CONCLUZIE: orice nou-născut trebuie examinat şi de un medic oftalmolog, mai ales dacă are ochii foarte mari, el trebuie examinat de urgenţă, fiind suspect de glaucom congenital. Alte simptome sunt lăcrimarea în exces, intoleranţa la soare sau lumină (fotofobia) şi inegalitatea pupilară (o pupilă mai mică şi cealaltă mai mare).

Tratamentul este numai chirurgical şi presupune următoarele intervenţii:

  • goniotomia – eficientă în primii doi ani de viaţă şi în stadii incipiente ale bolii
  • trabeculectomia – se practică în stadii mai avansate, la copii de peste 2 ani sau în cazul eşecului goniotomiei
  • trabeculectomia cu antimetaboliţi – în cazul eşecului primelor două.

Tags: , , , , , ,

Leave a Reply