Anomalii congenitale ale pleoapelor


În continuare vor fi prezentate anumite afecţiuni sau malformaţii congenitale (din naştere) regăsite la nivelul pleoapelor. Ele pot afecta, izolat, doar pleoapele sau se pot asocia cu alte malformaţii ale ochiului, feţei, orbitei, putând fi incluse într-un sindrom malformativ.

Anchiloblefaron – anomalie rară în care pleoapele sunt unite printr-o membrană.

Distichiazis – prezenţa unui rând suplimentar de cili (gene), complet sau doar parţial. Genele sunt mai scurte, rare şi mai deschise la culoare decât cilii normali. Este prezent în sindromul limfedem-distichiazis. Pot determina leziuni la nivelul corneei şi disfuncţie lacrimală. Tratamentul constă în extirparea genelor suplimentare prin diverse metode: electroliză, crioterapie, ablaţie laser sau chirurgical.

Epicantus – (sau cuta mongoloidă) – pliu cutanat semilunar la nivelul unghiului intern al ochiul. Întâlnit în mod normal la asiatici, mai rar la caucazieni, este bilateral şi poate da pseudoesotropie (falsă vedere „în cruciş”).  De obicei regresează cu vârsta. O formă particulară este reprezentată de epicatus inversus, acesta nu involuează cu vârsta şi este întâlnit în blefarofimoză. Tratamentul este indicat în scop estetic sau în blefarofimoză şi este chirurgical.

Epiblefaron – surplus de ţesut cutanat (piele), de obicei în partea internă a ochiului, superior sau inferior, care creează un pliu cutanat orizontal. Este frecvent întâlnit la asiatici şi poate dispare cu creşterea în vârstă prin definitivarea reliefului facial. Tratamentul se instituie doar în caz de complicaţii şi constă în excizia surplusul cutanat.

Euriblefaron – lărgirea orizontală a fantei palpebrale, simetrică, prin deplasarea spre exterior a comisurii externe (unghiului extern). Ochiul este normal dezvoltat.

Your ads will be inserted here by

Easy Plugin for AdSense.

Please go to the plugin admin page to
Paste your ad code OR
Suppress this ad slot.

Sindromul de blefarofimoză – cuprinde următoarele elemente: fantă palpebrală îngustă, pleoape scurte în lăţime şi în lungime, epicantus inversus, telecantus (distanţa mai mare între cele două unghiuri interne ale ochilor), ptoză palpebrală şi ectropion lateral la nivelul pleoapelor inferioare. Tratamentul este chirurgical şi presupune iniţial corecţia epicantusului şi a telecantusului, urmată la câteva luni de corecţia ptozei.

Colobom – lipsă unei porţiuni a marginii pleoapei poate fi de formă triunghiulară sau dreptunghiulară, totală sau parţială. Superior este mai frecvent în treimea internă pe când inferior este mai frecvent în treimea externă a pleoapei. Se poate asocia cu colobom uveal sau de nerv optic, cataractă congenitală sau luxaţie de cristalin şi pot face parte din anumite sindroame: Goldenhar-Franceschetti sau Treacher-Collins. Se pot complica cu lezări ale corneei prin expunere. Tratamentul este chirurgical şi constă în sutura defectului per primam sau, în cazul coloboamelor de mari dimensiuni, folosirea grefelor.

Ablefaria – lipsa dezvoltării pleoapei.

Microblefaria – pleoapă cu structură normală, dar mică în dimensiuni. Tratamentul este chirurgical prin plastie palpebrală.

Criptoftalmia – anomalie în care ochiul şi tot conţinutul orbitei sunt acoperite de piele, de la sprâncene până la obraz.

Simblefaron – pleoapă superioară subţire, transparentă, care aderă în jumătatea superioară la cornee. Porţiunea inferioară a corneei este opacă. Se însoţeşte de anomalii oculare, precum: microftalmie (ochi slab dezvoltat), anomalii conjunctivale si lacrimale superioare, însă pleoapa inferioară este dezvoltată normal. Se poate asocia cu malformaţii generale, spre exemplu anomalii ale tractului urogenital, sindactilie sau retard mental.

Ptoza palpebrală congenitală – poziţie anormală a pleoapei superioare, prezentă încă din naştere, datorită căreia deschiderea pleoapelor este incompletă. Poate fi datorată unei disfuncţii musculare, neurologice sau aponevrotice. Tratamentul este chirurgical.

Tags: , , , , , , , , ,

Leave a Reply