Nistagmusul


Nistagmus = tulburare a poziţiei ochilor caracterizată prin mişcări involuntare oculare anormale, rapide şi ritmice, care împiedică fixarea obiectelor cu privirea. Mişcările pot fi în sens orizontal, vertical, rotator sau mixt.

Ochii, după cum am văzut în articolele anterioare, trebuie să fie capabili atât de mobilitate, cât şi, mai important, de imobilitate. Muşchii care determină rotirea lor trebuie totodată să împiedice şi mișcările dezordonate ale globilor: în lipsa fixaţiei (perturbarea din nistagmusul de cauză neurologică), sau în timpul fixaţiei (perturbată în nistagmusul congenital).

Poate fi fiziologic, cum este în mod normal atunci când ochii încearcă să urmărească imagini aflate în mişcare (exemplul clasic al urmăririi liniilor de cale ferată din tren), sau când este declanşat de anumite probe clinice. Sau patologic, când însoţeşte anumite afecţiuni oculare sau generale (vezi mai jos).

Tipuri şi cauze

În funcţie de debutul său, nistagmusul se împarte în:

  • Congenital – apare de la naştere sau în primele trei luni de viaţă. Mişcările oculare necontrolate sunt bilaterale şi fără nicio cauză (idiopatic). Poate fi ereditar sau asociat unor probleme neurologice sau unor afecţiuni oculare congenitale precum: strabismul, cataracta congenitală, aplazia sau hipoplazia de nerv optic;
  • Dobândit – se declanşează în timpul vieţii la orice vârstă şi are drept cauze: un  traumatism sau asociat altor probleme oftalmologice precum: strabism, tulburări de refracţie, ambliopie, cataracta, amauroza congenitală Leber, colobom corioretinian, anomalii retiniene şi de nerv optic. Alte boli generale în care poate apărea sunt: accident vascular cerebral, scleroza multiplă, carenţe de vitamine (ex B1), tumori cerebrale (rar) sau vestibulare. De asemenea, intoxicaţiile cu anumite medicamente sau substanţe chimice: Alcool, Litiu, Barbiturice, LSD, Fenitoina, Clonazepam pot determina nistagmusul.

O altă clasificare se referă la felul mişcărilor ochilor în nistagmus. Astfel, acesta poate fi pendulant (când mişcările sunt egale în ambele direcţii), sau în resort, când una dintre mişcări e mai rapidă decât alta. Direcţia mişcărilor este şi ea variabilă: orizontală, verticală, oblică sau rotatorie. Mai ales, ele pot fi atenuate în anumite direcţii preferenţiale ale privirii şi se numesc poziţii de blocaj: la vederea de aproape, la privirea laterală sau când se fixează un obiect la aproape.

Copilul cu nistagmus

Două tipuri de nistagmus apar în primele luni de viaţă, nistagmusul congenital (apare datorită incapacităţii de a fixa imaginile, întotdeauna din prima lună de la naştere) şi cel manifest-latent (în care fixaţia este posibilă şi calmează mişcările anormale total sau parţial).

Your ads will be inserted here by

Easy Plugin for AdSense.

Please go to the plugin admin page to
Paste your ad code OR
Suppress this ad slot.

Copilul cu nistagmus are o vedere mai scăzută decât normal. Cu cât ochii se mişcă mai mult şi mai amplu, cu atât vederea este mai rea. În anumite momente de stres, emoţii, anxietate sau oboseală vederea poate fi mai slabă. Ei au dificultăţi mai mari în a urmări obiecte sau activităţi ce implica multă mişcare. Pot apărea uneori şi tulburări de percepţie spaţială, care pot duce la probleme de coordonare. Cu toate acestea, ei nu percep mişcările oculare anormale şi nu îşi văd ochii mişcându-se în oglindă. Se asociază frecvent strabismul şi atitudinile compensatorii. Mişcările ochilor dispar în timpul somnului şi în întuneric când nu urmăresc să vadă ceva.

După cum am descris mai sus, există anumite poziţii în care nistagmusul este redus. Dacă se ameliorează la privirea în lateral, copilul va adopta o poziţie compensatorie a capului, înclinat sau întors spre această zonă neutră (null point) şi implicit acuitatea vizuală este cea mai bună. Această poziţie a capului se numeşte torticolis. Când convergenţa compensează nistagmusul,  mişcările necontrolate sunt minime la privirea la distanţe mai mici.

Este foarte important să stimulăm folosirea ochilor copiilor mai ales în primii ani de viaţă. Dacă nu există şi alte probleme asociate, copiii se pot juca, pot citi, pot privi la televizor si este indicat să meargă la o şcoală normală. În prezenţa altor afecţiuni care însoţesc nistagmusul, ochii focalizează mai greu imaginile, sunt de preferat cărţile cu un scris mai mare, cu un contrast mai bun, o cameră bine iluminată, jucării mari, viu colorate, sunt utile televizoarele cu un ecran mai mare şi este indicat să se aşeze pe locurile din faţă la şcoală, teatru sau cinema.

Adultul cu nistagmus

Nistagmusul apărut mai târziu poate fi manifestarea unei patologii grave (vezi cauze), care necesită tratament de urgenţă. Fixaţia este normală, aşa că mişcările sunt atenuate la privirea obiectelor. Vedere este bună, nu există ambliopie. Mişcările anormale ale ochilor sunt percepute de către pacient (fenomen numit oscilopsie).

Tratament

Tratamentul nistagmusului nu este uşor şi este diferit în funcţie de tipul său. Nistagmusul dobândit are ca tratament eliminarea cauzei care l-a provocat. Unele forme de nistagmus congenital pot fi ameliorate cu tratament medical (optic). Astfel, se pot recomanda lentile prismatice, care induc o deviaţie forţată a ochilor în zona de null point, având ca scop ameliorarea torticolisul. Cu rezultate nu foarte bune, injecţiile cu toxină botulinică pot fi indicate în anumite forme de nistagmus. Tratamentul chirurgical asupra musculaturii ochilor are două indicaţii: fie aducerea capului în poziţie normală cu eliminarea sau atenuarea torticolisului, fie reducerea amplitudinii mişcărilor involuntare. Acuitatea vizuală după intervenţie este mai bună, dar nistagmusul nu poate fi corectat în totalitate.

S-au înregistrat mari progrese, însă rămân încă multe lucruri noi de descoperit.

Tags: , , , , ,

Leave a Reply